Familia creștină

Zilele trecute am auzit într-un podcast, cum că la Bruxelles e în discuție o lege prin care părinții să nu se mai numească mama și tata, ci părinte 1 și părinte 2.

Eu am crescut într-o famile creștină, cu valori. Bunicul meu era dascăl la biserica din sat, mama și tata oameni simpli, dar cu frică de Dumnezeu. De la ei am învățat cât nu am citit în toate cărțile de dezvoltare personală pe care le-am răsfoit ulterior. Temelia, baza solidă a vieții mele, de acasă a pornit. Îmi amintesc câte am învățat de la tataia în timp ce prășeam porumbul sau păzeam vacile pe deal, sau adunam fânul la pădure, sau mergeam împreună braț la braț spre biserică pentru a-l ajuta la citit. Îmi vorbea despre viață, familie, război, geografie și spunea poezii pe care le ținea minte din clasa a IV-a, și pe care deși le repeta la nesfârșit nu mă plictiseam niciodată să le ascult. Tataia o aștepta pe mamaia, când se întorcea de la spital, cu lacrimi în ochi și cu un buchețel de flori proaspăt culese din grădină. Și mie mi-a dăruit flori, și mătușilor și verișoarelor mele.

Mamaia m-a învățat să gătesc, să cos, să împletesc. Mamaia îmi gătea ce știa că îmi place și mă aștepta cu masa întinsă. Mamaia îmi pregătea ceai și pâine prăjită înainte să plec la școală, pentru că de multe ori rămâneam la ea peste noapte. Mamaia a fost confidenta mea când am crescut. Când nu mă înțelegea nimeni, ea mă înțelegea. Mamaia se ruga pentru mine când aveam examene, iar acum scrie toată familia în pomelnic, și nu suntem puțini. Valorile au pornit de la bunicii noștri, ei sunt MAMĂ și TATĂ. La ei ne strângem cu toții, fii, nepoți și strănepoți. Așa îmi doresc să crească copiii mei, într-o lume cu mamă și tată, într-o lume cu valori.

Lumea se dezvoltă într-un ritm amețitor, și e normal să se întâmple așa, numai să lăsăm firescul să fie firesc. Nu am nimic cu nimeni, ne va judeca Dumnezeu pe toți, însă îmi doresc o lume bună pentru copiii mei. O lume bună așa cum au clădit-o străbunii noștri, care nu aveau multă carte dar erau înțelepți, care se rugau la Dumnezeu în fiecare dimineață și seară și care își creșteau copiii în biserică. Poate că idealul meu e greu de atins, dar să lăsăm în pace familia creștină.

2 gânduri despre „Familia creștină

  1. Foarte frumos și emoționant, mă regăsesc în această povestioara frumoasă,așa a fost copilăria mea ❤️și așa îmi doresc să crească și copiii mei!Deși , trăim timpuri diferite !😘🤗♥️

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s