Somnul fraților

Când Mattia avea 2 ani și 4 luni s-a născut Alexandru. La început a fost bine, pentru că mama mea a stat la noi, iar trecerea de la un copil la doi a fost una lină. Aveam mereu cel puțin un adult în casă, dispus să mă ajute cu cei mici. Când mama a plecat, iar soțul meu era la muncă a început cu adevărat greul. Dacă până atunci Mattia fusese expus la ecrane puțin spre deloc, de data aceasta îl lăsam să se uite la desene animate cât îl adormeam pe cel mic, iar apoi mă întorceam la el. Așa îl știam în siguranță, dar Alexandru uneori adormea extrem de greu, iar Mattia stătea prea mult în fața televizorului.

Eu mereu am fost sinceră cu Mattia, i-am explicat pe înțelesul lui ce urmează să facem, de ce avem nevoie de o anumită limită și așa mai departe. Însă de data aceasta situația era una delicată, fiindcă puiul de om lăsat singur să se joace în camera alăturată se simțea abandonat. Uneori plângea, alteori venea la mine și îl trezea pe cel mic. Îi era greu să înțeleagă că trebuie să aibă răbdare până mă întorc la el. „Mami, nu vreau să stau singur!”. Eu mă simțeam neputincioasă. Mi se rupea sufletul că nu reușeam să găsesc o soluție.

Am început să folosesc noi strategii. Ori îl adormeam pe Alexandru în timp ce îi citeam povești lui Mattia, ori încercam să îi adorm pe amândoi în același timp, ori îl lasam pe Alexandru în pătuț să se joace, cât timp îl adormeam pe Mattia. Nimic nu a funcționat, de multe ori plângeau amândoi în același timp, iar eu nu reușeam fizic să-i consolez simultan.

Mi-am dat seama că cel mai bine este să îi adorm pe rând, întâi pe Mattia și apoi pe Alexandru. Începeam să îl pregătesc pe Mattia pentru ceea ce va urma, povestindu-i pe înțelesul lui tot parcursul serii. Îl rugam să aleagă între mai multe activități, dar îi lăsam la îndemână și o altă activitate în caz că s-ar fi plictisit de prima. Așa eram sigură că nu vine în camera bebelușului să-l trezească. Mă aștepta în liniște, iar apoi aveam timp doar pentru noi, pentru că de fapt asta aștepta el cuminte, să mă joc doar cu el. Oricât de mici ar fi, copiii înțeleg mai mult decât ne putem imagina.

Acum lucrurile s-au așezat pe un făgaș normal, au mai crescut amândoi. Mattia nu mai doarme deloc la prânz, iar Alexandru are doar o repriză de somn pe zi. Seara, când rămân singură cu copiii, or îi adorm pe amândoi odată, ori întâi pe Alexandru și apoi pe Mattia. Vorbesc mult cu ei și mă comport în funcție de starea lor. Uneori sunt mai obosiți, alteori mai energici. Ideea e să-i simt, să am răbdare și să fiu calmă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s