Înțărcarea la 1 an și 11 luni

A trecut 1 lună de când l-am înțărcat pe Alexandru și acum că s-a obișnuit cu noul program am decis să povestesc cum a fost. Alexandru a împlinit de curând 1 an și 11 luni, sincer eu l-aș fi înțărcat imediat după ce a împlinit 1 an și jumătate, dar cum asta se întâmpla prin septembrie, am decis să mai amân puțin momentul pentru că puișorul a răcit destul de des, iar sânul l-a ajutat enorm în perioada aceea. Dar iată că între o viroză și alta, nopțile noastre erau brăzdate de nenumărate treziri care mă oboseau extrem de tare, în plus deși îi respectam programul de somn adormea greu și alăptatul devenise chinuitor.

Cum pe timp de zi nu mai primea sân, lactația scăzuse, iar puiul primea sânul doar la nani, la nani însă parcă voia să recupereze ce a pierdut și stătea toată noaptea cu sânul în guriță. Când Mattia a intrat în vacanța de iarnă, iar probabilitatea de a aduce noi viruși în casă a scăzut simțitor, am decis să încerc să îl învăț să adoarmă și altfel decât la sân. I-am cumpărat o jucărie de somn care cânta cântece de leagăn și proiecta steluțe colorate pe tavan, jucărie în formă de pinguin, care evident se chema „Pinguinul Nani-Nani” și care nu părăsea niciodată dormitorul. Pe lângă jucărie, îl adormeam în continuare la sân, dar îl mângâiam ușor și când aproape adormea îi scoteam sânul din guriță și continuam să-l mângâi ușor pe spate sau pe burtică. Dacă începea să plângă îi dădeam iar sânul si tot așa până când adormea mângâiat. Am continuat în acest mod pentru o perioadă doar la somnul de seară, însă nu mereu reușeam să îl adorm fără sân pentru că uneori riposta atât de mult încât îl lăsam să adoarmă cum fusese obișnuit. Ideea era să-și dezvolte și alte asocieri de somn, în cazul nostru jucăria de somn și mângâiatul ușor pe burtică.

Într-o seară, după ce mi-a suzetat sânul timp de o oră, am zis „gata!”, m-am acoperit, i-am spus că a sosit momentul să adoarmă și fără sân, i-am explicat că eu voi fi mereu lângă el și că îl iubesc enorm cu țiți sau fără. S-a întors cu spatele la mine și în timp ce îl mângâiam pe spate, a adormit. Pentru mine a fost o victorie și am decis să continui. Următoarea seară, l-am alăptat în altă cameră și apoi i-am zis că trebuie să adoarmă fără sân. Evident că a ripostat, ne-am jucat cu pinguinul, i-am cântat, dar când îi era foarte somn trăgea de bluza mea și începea să plângă, atunci intervenea tati care îl lua în brațe și îl plimba prin casă, apoi iar îl aducea în pat și tot așa până adormea fără sân. Se lipea de mine, își băga mâna în părul meu și cu fața lipită de fața mea adormea. La trezirile de peste noapte îi dădeam sân cum obișnuisem până atunci. Am continuat așa 4 zile, a cincea zi am decis să elimin de tot adormitul la sân, atât la somnul de prânz cât și la trezirile de peste noapte. A ripostat, dar încet-încet, cam în 3 zile a început să adoarmă în jumătate de oră, iar noaptea să se liniștească foarte repede.

Lactația mi-a scăzut de tot în 3 zile, am detensionat sânul câte puțin, dar nu am fost nevoită sau beau niciun fel de ceai, lactația a scăzut de la sine foarte repede, ceea ce m-a determinat să cred că eram pregătită pentru înțărcare. Cred că este foarte important să fie mama pregătită pentru înțărcare, să o facă pentru că simte asta și nu pentru că este presată din exterior, copilul se adaptează cu iubire și răbdare, dar totul trebuie făcut treptat. La noi adaptarea a durat câteva luni, timp în care am eliminat progresiv sesiunile de alăptat, dovadă că lactația a scăzut treptat, iar copilul s-a obișnuit în timp să renunțe la sân. De asemenea, am fost foarte atentă la nevoile lui, atât în perioada de dinaintea înțărcării, cât și în timpul ei. L-am ținut în brațe cât și-a dorit, l-am pupăcit peste tot, i-am citit și am stat non-stop lângă el.

La noi a fost un succes, acum copilul adoarme destul de ușor, noaptea se trezește doar o singură dată sau deloc și mănâncă foarte, foarte bine. Nu mă așez în locurile care îi amintesc de sân și încercăm să îl scoatem afară măcar jumătate de oră pe zi. Am evitat și încă evităm să rămânem peste noapte în alte case, nu facem drumuri foarte lungi cu mașina și avem grijă să-i oferim copilului multă apă, deși încă lucrăm la capitolul ăsta, nu prea vrea să bea apă, dar încercăm să-l hidratăm prin alte mijloace, cu supe de legume, fructe zemoase sau suc de portocale proaspăt stors de către noi, slavă Domnului acceptă aproape tot.

În cazul nostru lucrurile s-au întâmplat firesc și treptat, și mai ales s-au întâmplat când ne-am dorit noi. Mă bucur că s-a încheiat și această etapă, deși parcă o parte din mine a rămas acolo, acolo în amintirea puiului care stă liniștit la sân și mă privește în ochi, acel moment e magic și o să-l port cu mine în gând toată viața.

Dragi mămici, ascultați-vă inima și fiți atente la nevoile voastre și ale copiilor voștri, e un moment intim și extrem de emoționant. Înțărcare ușoară!

Cu dragoste, Mama Elisa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s