Din vară vom fi 5

A venit momentul să vă vorbesc despre minunea prin care mi-e dat să trec pentru a treia oară, pentru că atunci când în corpul unei mame se plămădește o nouă viață, se întâmplă o minune. Viața este o minune!

Pe 1 decembrie anul trecut am aflat că vom fi părinți pentru a treia oară. Bucuria  noastră este imensă, copiii ne împlinesc enorm. Primul trimestru a fost brăzdat de stări de greață pe toată perioada zilei, oboseală și simptomele specifice sarcinii la început de drum, în aceeși perioadă l-am înțăract pe Alexandru și ne-am luptat cu răcelile de sezon ale copiilor, dar și cu Covid. Cred că aceea a fost cea mai grea perioadă a sarcinii, pentru că deși bebelușul evolua perfect, iar stările mele erau absolut normale, oboseala își spunea cuvântul. Aș fi dormit non stop, însă singurul moment în care puteam să mă odihnesc, era seara după ce adormeau copiii, așa că mi-am făcut obiceiul de a adormi la aceeași oră cu cei mici, obicei pe care l-am păstrat și în acest moment. Dimineața mă trezesc cu 2 ore mai devreme față de ora de trezire a copiilor, astfel am un pic de timp pentru mine până când începe freamătul zilei.

Cum au reacționat copiii la aflarea veștii

Am evitat în primele 3 luni să-i spunem lui Mattia că vom mai avea un copil, am preferat să păstrăm doar pentru noi această minunată veste pentru că știam că ar fi aflat toată grădinița și nu numai, dar și pentru că voiam să îl protejăm în caz că lucrurile nu ar fi evoluat bine. Ce ne-a frapat a fost o discuție pe care am avut-o cu Mattia cu aproximativ 2 săptămâni înainte de a afla că vom mai avea un bebe. Eram cu toții în mașină și la un moment dat Mattia ne spune: „Mami, tati, mai faceți un bebe! Eu am crescut și nu mai încap în scaunul de mașină. O să îi rămâna lui Alex scaunul meu, iar în scaunul lui Alex o să stea un alt bebeluș. Am eu grija de el.” Am râs copios, ce nu știam noi era că în momentul acela în burtica mea se plămădea o nouă viață. Au trecut apoi 3 luni de sarcină, iar burtica începuse să fie vizibilă. Într-o seară Mattia s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Mami, ai burta cam mare, e un bebe înăuntru.” Mi s-au umplut ochii de lacrimi, l-am luat în brațe și i-am zis: „Iubirea mea, în burtica lui mami chiar este un bebe.” Nu pot să vă descriu în cuvinte ce a urmat. A început să sară, să țipe și să se bucure apoi să mă întrebe din 5 în 5 minute dacă bebe e bine. E extrem de grijuliu chiar și acum, e atent când mi se așează în brațe, mângâie burtica și abia asteaptă să-l cunoască pe noul membru al familiei noastre. Alexandru e încă micuț, nu înțelege prea bine ce se întâmplă, mângâie și el burtica așa cum face frățiorul lui, dar nu știe ce urmează. Eu tot încerc să-l pregătesc, deși știu că o să-i fie greu. Când am aflat că sunt însărcinată m-am gândit imediat la Alex, pentru că știu că cel mic nu va mai fi niciodată cel mai mic. La fel a fost și când îl aveam doar pe Mattia. Iubirea unei mame rămâne aceeași, dar timpul se împarte la numărul de copii pe care îi are, iar ei când sunt mici nu reușesc să înțeleagă că mama nu poate să îi țină pe toți în brațe simultan sau să îi alinte fix atunci când vor ei, așa cum se întâmpla înainte. Știu că se va adapta, la fel cum făcut-o și Mattia, a fost greu primul an, dar acum e deosebit de frumos. Nu putea să le facă Dumnezeu un cadou mai mare decât să se aibă unul pe altul. Relația dintre ei e magică. Cum se îmbrățișează, cum își spun „te iubesc”, cum se bucură când se revăd e mai presus de cuvinte.

Cum am aflat sexul copilului

Pe moașa mea o cunosc de când eram însărcinată cu Mattia, în Italia moașele urmăresc sarcinile. E un om minunat și tare ma bucur că mi-a fost și îmi este alături în momentele acestea frumoase din viața mea. Dat fiind faptul că ne cunoaștem de atât de mult timp, între noi s-a creat o legătură familiară, ceea ce a determinat-o să își dorească pentru mine să am și o fetiță pe lângă cei 2 băieței. De fiecare dată când mergeam la un control, ea îmi spunea că s-ar putea să fie fetiță, până când în luna a patra chiar mi-a confirmat acest lucru. Fericiți nevoie mare, am anunțat tot familionul. După 2 săptămâni am avut un control important în spital cu un medic ginecolog care mi-a zis foarte sigur pe el că de fapt bebe din burtică este băiețel. A fost o situație amuzantă pentru mine, eu neavând niciodată preferințe în ceea ce privește sexul copilului, ideea era că acum toată lumea știa că e fetiță și trebuia să anunțăm contrariul, dar a fost la fel de amuzant pentru toată lumea și cu siguranță vom avea ce povesti când vor fi copiii mari. Așadar, mai așteptăm un băiețel!

Eu sunt bine în linii mari, sunt în săptămâna 24, sarcina decurge normal și frumos. Am început să am dureri de spate, dar reușesc să le alin făcând pilates. Bebelușul este extrem de activ, am observat că se mișcă mai mult atunci când le citesc povești fraților lui sau când le cânt. Ce e diferit față de celelalte sarcini este că nu prea știu când trece timpul. Copiii mă solicită atât de mult încât sunt mai mereu pe fugă, dar are bebe grijă să mă determine să îmi amintesc și de el. Sunt bucuroasă că a venit primăvara și stăm mult pe afară. Abia aștept să sar în rochiile mele vaporoase, deși căldura excesivă nu prea mă încântă.

Cam atât de la noi, vom reveni cu noi peripeții cât mai curând.

Cu dragoste, Mama Elisa

Un gând despre „Din vară vom fi 5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s